Adina Valean

E timpul sa incetam cu politicile economice facute dupa ureche si dorinte

13.07.2011

Într-un interviu acordat focus-energetic.ro, Adina Vălean, membru al Parlamentului European din partea PNL, propune ca, înainte de liberalizarea preţurilor la energie electrică şi gaze naturale, să se elaboreze studii de impact, în urma cărora să se ia măsuri complementare. Una dintre acestea ar trebui să se refere la stimularea investiţiilor pentru creşterea eficienţei energetice. De asemenea, consumatorii vulnerabili trebuie protejaţi. În privinţa ”radeţilor”, Adina Vălean spune că trendul european este orientat spre sistemul centralizat de încălzire şi nu spre cel individual, de aceea propune investiţii în sistemele centralizate, dar şi în izolarea termică a locuinţelor, contoare inteligente la căldură, precum şi încălzirea cu electricitate provenită din surse regenerabile. În privinţa finanţării proiectelor privind conectarea infrastructurii energetice şi de transport, europarlamentarul român afirmă că sunt fonduri în acest sens, dar investiţiile sunt descurajate de acţiunea statului, care se transformă din reglementator, în investitor.

– În Romania, liberalizarea preţurilor la gaze şi electricitate este sinonimă cu majorarea preţurilor. În aceste condiţii, costurile şi, în consecinţă, şi preţurile produselor româneşti vor creşte. Cum va influenţa această liberalizare competitivitatea produselor Româneşti, precum şi exporturile?

– Piaţa va trebui, în cele din urmă, să fie dirijată de către cerere şi ofertă şi nu de intervenţia statului. Dar, înainte ca măsurile să sărăcească şi mai tare o populaţie deja chinuită de măsurile de austeritate luate de Guvern, şi înainte ca ele să afecteze dramatic competitivitatea companiilor româneşti de succes, trebuie făcute studii de impact şi gândite măsuri complementare. E timpul să încetăm cu politicile economice făcute după ureche şi dorinţe, dacă vrem o economie stabilă. Statul ar trebui să stimuleze investiţiile în eficienţa energetică, pentru ca facturile la gaze şi curent să nu influenţeze competitivitatea produselor noastre pe pieţele internaţionale. Foarte multe companii româneşti s-au bucurat, de-a lungul timpului, de un tratament preferenţial, de la preţuri reduse pentru energie, până la cărbune subvenţionat. Dar, aceste companii folosesc aceleaşi tehnologii, vechi de 20 – 30 de ani şi n-au făcut investiţii pentru o utlizare mai eficientă a resurselor.

Deci, practic, românii, ca să producă, folosesc mai multă energie decât se foloseşte în Uniunea Europeană. Logic, dacă se scumpeşte energia, produsele româneşti vor fi mai scumpe decât cele europene. Pe de altă parte, dacă vorbim de influenţa majorării preţului la gaze şi electricitate în inflaţie, se estimează că aceasta ar putea ajunge până la 1 punct procentual pe an, ceea ce ar fi fatal pentru perspectivele de creştere economică sustenabilă ale României.

Liberalizarea trebuie făcută cu cap. În urma studiilor de impact, trebuie luate măsuri economice, care să protejeze consumatorii industriali de un eventual impact negativ asupa competitivităţii, dar care să-i protejeze şi pe consumatorii casnici. În plus, avem nevoie de o strategie de eficienţă energetică. La nivel european, am stabilit deja o ţintă de reducere cu 20% a consumului anual de energie, până în 2020. Dacă România s-ar alinia la strategia europeană, creşterea preţurilor la gaze şi curent electric ar putea fi contrabalansată de măsuri pentru utilizarea inteligentă a resurselor. Pentru că, până la urmă, energia nefolosită rămâne cea mai ieftină.

- Totuşi, pentru o companie nu este atât de important preţul pe care îl plăteşte pe unitatea de măsură a electricităţii sau gazelor naturale, ci valoarea facturii pe care o are de plătit la sfârşit de lună. În consecinţă, ce măsuri recomandaţi guvernanţilor să ia în vederea diminuării intensităţii energetice? În România, intensitatea energetică (energia consumată pe unitatea de produs intern brut sau pe 1000 euro) este de patru ori mai mare decât media europeană.

- Am mai vorbit despre nevoia de eficientizare energetică în România. Ţine de acelaşi nivel de investiţii pe termen lung, pe care companiile trebuie să şi-l asume, pentru a crea produse competitive la nivel european. Companiile eficiente din vest produc cu costuri minime pentru energie şi ne vor lăsa în urmă, dacă nu acţionăm. În plus, este de datoria guvernanţilor să asigure mediului de afaceri un cadru legislativ, în care eficienţa energetică să ocupe un loc central. Dacia deja are în proiect instalarea de panouri solare la Mioveni, pentru a-şi reduce semnificativ costurile pentru energie. Modele de soluţii există, trebuie doar să vrem să le aplicăm. Altfel, riscăm să ne pierdem competitivitatea în sectoare economice în care o ducem chiar bine: exporturile de maşini şi de produse manufacturate.

- Dacă scăderea exporturilor va fi prea mare (influenţând, la rândul său, creşterea economică), iar creşterea importurilor va fi, de asemenea, prea mare (influenţând balanţa comercială şi, în consecinţă, deficitul contului curent), vă gândiţi la o propunere vizând prelungirea termenelor de liberalizare a pieţelor de energie şi gaze?

- Înainte de orice, aşteptăm propunerea Guvernului cu privire la calendarul liberalizării. Deocamdată, s-a anunţat că, de la 1 iulie, creşte preţul gazelor naturale pentru consumatorii industriali cu 10%, iar pentru consumatorii casnici rămâne constant. Pe baza calendarului propus, vom putea face o analiză economică a consecinţelor acestuia. Dacă programul va fi unul consistent, bazat pe studii de impact, cu măsuri pertinente pentru consumatorii vulnerabili, sperăm să nu fie nevoie de prelungirea termenelor de liberalizare a pieţelor de gaze şi energie. Am amânat deja prea mult aceste măsuri, e timpul să intrăm în linie cu celelalte state europene.

- Comisia Europeană a fost cea care a cerut insistent liberalizarea pieţelor şi a preţurilor la energie şi gaze. Vă gândiţi la luări de poziţie în Parlamentul European vizând amânarea liberalizării?

- Comisia Europeană a cerut liberalizarea preţurilor şi a pieţelor în nenumărate rânduri, ultimul termen limită fiind 2011. Guvernul de la Bucureşti a ignorat, de tot atâtea ori, cerinţele Comisiei. Acum ne aflăm în procedură de infringement, alături de Polonia şi Italia, procedură care se va încheia la sfârşitul anului. România trebuie să-şi asume promisiunile făcute şi să ia măsurile de rigoare. După cum spuneam, nu ne mai putem permite amânarea liberalizarii. Nu facem decât să falimentăm investitorii români, să alungăm investitorii străini şi să susţinem o economie artificială, bazată pe prietenii şi ajutoare false.

- Care credeţi că va fi influenţa creşterii preţului gazelor asupra agenţilor economici?

- Am susţinut mereu că soluţia pentru eficientizarea companiilor româneşti care activează în domeniul energetic, atât din punct de vedere tehnologic, cât şi din punct de vedere economic, este privatizarea acestora. Foarte multe dintre companiile de stat merg în pierdere de ani de zile şi FMI a cerut de multe ori privatizarea lor. Experienţa companiilor din Europa de Vest, ca British Gas, de exemplu, ne arată că firmele de stat, care au fost privatizate, au adus o contribuţie semnificativă la eficientizarea sistemului energetic şi, implicit, la creşterea economică. Cu toate acestea, nu aş recomanda sub nicio formă privatizările în România în acest moment, cel puţin nu cele cu investitori strategici, pentru că actualul Guvern nu poate oferi garanţia unei privatizări trasparente şi viabile.

- Având în vedere creşterea preţului energiei termice (pentru că multe primării nu vor mai avea bani de subvenţii), dar menţinerea la un anumit nivel al preţurilor la gazele naturale pentru populaţie, credeţi că mulţi români vor renunţa la sistemul centralizat de încălzire pentru centralele de apartament pe gaze?

- Cred că o soluţie ar fi implementarea în România a proiectului pentru contoare inteligente la căldură, soluţie care i-ar face pe consumatori conştienţi de consumul lor în timp real şi le-ar oferi mai mult control. Este un proiect larg dezbatut şi cu susţinere majoră la nivelul Parlamentului European, tocmai pentru beneficiile pe care le-ar aduce consumatorilor.

Trendul european este orientat spre sistemul centralizat şi nu spre cel individual. Dar, este la fel de adevărat că centrala de apartament este deja o variantă adoptată de mulţi români. Cred că trebuie pus accentul pe investiţiile în sistemele de termoficare, vechi şi cu pierderi mari, dar şi în eficientizarea energetică a clădirilor, prin izolarea termică a locuinţelor, cu scopul de a contrabalansa creşterea preţurilor. O altă soluţie ar fi adoptarea parţială sau totală a unor metode de încălzire şi consum de electricitate, din surse regenerabile. Asta ar însemna ca, atât la nivelul autorităţilor locale şi centrale, cât şi la nivelul populaţiei, să conştientizăm beneficiile unor astfel de investiţii şi să creăm o strategie pe termen lung.

- Credeţi că fondurile pentru conectarea infrastructurii energetice şi de transport sunt suficiente pentru atingerea obiectivelor celui de al treilea pachet energetic convenit de Statele Membre? Cum poate atrage România aceşti bani?

- Finanţarea pentru infrastructura energetică şi de transport există, dar ea este descurajată de acţiunea statului, care se transformă din reglementator în investitor. Cu alte cuvinte, investiiţile străine nu au niciun avantaj pe piaţă, dacă proiectele între state necesită până la 10 ani de planificare şi aprobări. În acelaşi timp, banii privaţi sunt concuraţi neloial cu finanţarea de stat, care nu trece prin acelaşi filtru al competitivităţii şi este, prin urmare, mult mai generoasă.

Iar toate acestea au loc în timp ce politicile sectoriale şi de investiţii strategice fluctuează în funcţie de schimbarea apetitului miniştrilor de resort sau în funcţie de performanţele bugetare. Deşi fondurile de pensii şi companiile de asigurări constituie clasa de investitori dedicată proiectelor cu dezvoltare, mentenanţă şi amortizare pe termen lung, acestea nu sunt atrase din cauza riscului investiţional constituit de deciziile politice nearmonizate. Atragerea lor devine cu atât mai importantă în contextul crizei economice, când apetitul băncilor pentru finanţarea pe termen lung este în continuă scădere.

Pentru atragerea acestor fonduri, Guvernul trebuie să construiască strategiile de dezvoltare în domeniul energetic şi de transport, bazându-se pe trei piloni: stabilitatea şi trasabilitatea politicilor şi cadrului legislativ pentru marile proiecte de investiţii, precum şi construirea unui climat economic competitiv; reformarea, simplificarea şi scurtarea procedurilor de aprobare a proiectelor; stabilirea unor sisteme atractive şi profitabile de recuperare a investiţiei. Cei trei piloni de acţiune şi convingerea că investiţiile în infrastructură sunt vitale pentru securizarea preţurilor mici pentru consumatorii casnici ne obligă la reforme. Pericolul rezidă, însă, în impunerea finanţării de stat, care alungă marii investitori privaţi.

- Credeţi că România va fi pregătită să adopte euro în 2015? Vor fi îndeplinite atât criteriile de convergenţă nominale, dar mai ales cele reale de la Maastricht? După părerea dumneavoastră, când ar trebui să aderăm la zona euro?

- Cred că, din cauza crizei datoriilor suverane din zona euro, Uniunea va spori măsurile de verificare a noilor state, care doresc să adere. De asemenea, ţinând cont de ce se întâmplă acum în zona euro, tot mai multe state membre noi, intrate în UE după 2004, amână data de aderare. Nu are rost să ne amăgim că, în mai puţin de patru ani, vom fi pregătiţi pentru aderare, mai ales că nu am reuşit până acum să îndeplinim decât unul dintre cele cinci criterii de aderare (n.r. – privind nivelul datoriei publice în PIB), iar perspectivele economice nu sunt dintre cele mai strălucite. Dar, cu toate acestea, cred cu convingere că obiectivul de aderare în 2015 trebuie menţinut, chiar şi doar ca instrument de constrângere pentru guvernanţi, care vor fi, astfel, nevoiţi să realizeze o reformă fiscală cu adevarat.

- Pentru prima dată, BNR pune problema amnistiei fiscale, pentru “a repatria” banii depuşi de români în străinătate (conform unei declaraţii a lui Nicolae Dănilă, membru în Consiliul de Administraţie al BNR). Credeţi că este o idee bună? Se discută despre faptul că “şpăgile” nu numai că ajung să dubleze sau tripleze costurile la orice comandă de stat (de la şosele, la bunuri şi servicii), dar că banii primiţi “ca şpagă” părăsesc România, în loc să fie investiţi aici. De remarcat, investiţiile se fac din economisiri. Cum economisirile (indiferent cum sunt obţinute) părăsesc Romînia, care va fi sursa investiţiilor pe piaţa internă? Credeţi că o amnistie fiscală va rezolva problema? Care ar fi, în opinia dumneavoastră, soluţia pentru ca măcar banii să rămână în ţară (având în vedere că nimeni nu poate elimina corupţia)?

- Propunerea BNR poate fi interesantă, dar trebuie detaliată. Nu este o premieră, pentru că a mai fost aplicată deja şi de alte State Membre, dar măsurile de aplicare trebuie gândite bine, pentru a nu crea discriminări. Ar putea fi o soluţie bună pentru impozitarea veniturilor nedeclarate şi exportate. O aministie poate fi parte din rezolvarea problemei, la nivel de “dacă nu putem lua tot, măcar să luăm ceva“. Totuşi, problema corupţiei e una mult mai mare şi mai complexă şi, cu Raportul pe Justiţie apropiindu-se din nou, riscăm să ne pierdem credibilitatea, şi aşa fragilă, la nivel european. Nu putem spera la Schengen şi la zona Euro, când nu suntem în stare să facem o reformă reală şi concretă a sistemului judiciar. Procesele de corupţie la nivel înalt trebuie celerizate şi desprinse de sfera politică. Altfel, nu vom face niciodată procese echitabile şi s-ar putea ca următorul Raport pe Justiţie să fie mai puţin politicos decât cel din februarie şi mai critic decât ne-am dori.