21.10.2007
Stimaţi invitaţi,
Dragi colegi şi prieteni,
Astăzi încep discursul cu un cuvânt neconvenţional, cu un cuvânt care nu e în Dex: cuvântul căpşunar.
Nu vă miraţi!
Căpşunarii salvează onoarea României, în străinătate. Spaniolii, italienii care angajează romance care să aibă grijă de bătrâni, chiar şi britanicii, care ban e vor, ban u ne vor văd românul care munceşte peste hotare ca fiind cinstit, harnic, nepretenţios. În ţările europene mai dezvoltate, muncitorii sunt mai pretenţioşi.
Ştiţi povestea: Să zice, mGheorghe şi Maria din Lipova au plecat în Spania pentru ca să strângă bani de nuntă şi de o casă. Poate că se întorc cu spatele rupt de la camp, dar cel puţin au bani în buzunar, cu care se întorc în România.
Aşa ajungem la o concluzie la care nu ne-am fi gândit:
Căpşunarii civilizaează România. Când se întorc, devin şi ei pretenţioşi. Vor: apă caldă, card, bancomat pentru card, un televizor cu mai multe programe, o maşină, alta decât o Dacie ruginită, calculator şi internet.
Povestea vorbeşte de la sine. România se integrează în Europa de jos în sus. Integrarea europeană a României nu o fac politicienii şi instituţiile, ci cetăţenii, prin schimbarea de mentalitate.
Faptul că români din toate zonele ţării şi din toate straturile sociale pot munci în Occident înseamnă integrare europeană. Dacă eşti bun de muncă, ai curaj şi nut e temi de ţări străine, pleci să îţi cauţi mai binele.
Este motivul pentru care astăzi am ales să vorbesc despre ei.
Şi căpşunarii sunt liberali. Liberali nu suntem doar noi, domnii cu costum Armani sau doamnele cu broşă. Gândeşte liberal oricine a pornit pe drumul bunăstării proprii şi creează, în jurul lui, aceeaşi bunăstare. Banii lui Gheorghe şi ai Mariei susţin bugetul României, la fel cum ei, doi oameni din Lipova, creează reputaţia aceleiaşi Românii în Spania. În timp ce noi, la Bucureşti, ne batem capul cu brandul de ţară al României, cu creionul şi hârtia, ei, la Castellon, rezolvă această problemă în felul lor, cu mâinile goale. Şi, poate, cu mai mult succes deâct noi. De aceea, cred că ei vor vota pentru acel partid care le va permite să lucreze pentru binele propriu, în afara sau înăuntrul României.
Şi cu asta, ajungem la o preocupare politică a mea, care, fără povestea căpşunarilor, vi s-ar fi părut poate ceva abstract şi plicticos. Mie îmi place să vorbesc în abstracţiuni.
Parlamentul European este locul unde pot milita pentru cauza României. Şi am s-o fac. Parlamentul European n-ar fi existat dacă, acum mai bine de 50 de ani, un număr de politicieni cu sclipiri de geniu şi viziune liberală nu ar fi înţeles că libera circulaţie a forţei de muncă, căderea graniţelor, dispariţia taxelor vamale, libertatea de a angaja pe oricine înseamnă mai bine şi pentru economia Spaniei, şi pentru Gheorghe şi Maria din Lipova.
Spuneam, la lansarea listei de candidaţi a Partidului Naţional Liberal, că nu trebuie să ne întrebăm ce poate face Europa pentru noi, trebuie să ne întrebăm ce putem face noi pentru România. Avem, cu alte cuvinte, puncte comune de discuţie cu ceilalţi euroliberali. Sunt de un an la Bruxelles, sunt vicepreşedinte al grupului liberal, îi cunosc pe Ignasi Guardans, liberal catalan, pe Sara Ludford, Chris Davies, Anne Lynne, Graham Watson si ceilalti liberali britanici. Toţi vrem:
Şi multe alte idei liberale, pentru care ne batem cu toţii în Parlamentul European.
Stau şi mă gândesc, la urma urmei, că şi Ignasi Guardans se bate pentru Miguel sau Chris Davies se bate pentru George şi Mary.
Vă mulţumesc!
Discurs rostit duminică, 30 septembrie, la Arad, la lansarea lansării listei de candidaţi la europarlamentare a PNL.