Transparency International este un brand respectat de politicieni, factori de decizie, mari investitori şi folosit ca sursă de încredere peste tot în lume. 
Dacă nu ştiaţi, eu nu ştiam, TI este o organizaţie ce s-a născut la Berlin şi are o susţinere financiară extraordinară de la mari companii. Am aflat aceste lucruri ieri când am participat la Frankfurt la o dezbatere prilejuită de publicarea raportului privind indicele de corupţie pe 2008. Dar nu despre indice a fost vorba ci despre cum influenţează percepţia indicelui de corupţie mediul de afaceri. 
Bineînţeles, prima întrebare care apare este cum afectează corupţia investiţiile străine. Am aflat că o companie poate decide să-şi mute investiţia pe motiv de corupţie. Este mult prea costisitor atât în termeni de bani cât şi de timp pentru o companie să funcţioneze într-o ţara coruptă. Costă mult elaborarea codurilor de etică, trainingurile pentru personal etc. Nemaivorbind de daunele aduse imaginii companiei – un risc pe care nimeni nu este dispus să şi-l asume. 
Cum se păzesc de corupţie marile companii? Fiecare are un set de politici anti corupţie, pe care îl face  vizibil atât propriilor angajaţi cât şi publicului. Mai mult decât atât fiecare contract de muncă sau contract cu parteneri are inclus o clauza de integritate. Responsabilitate şi transparentă sunt cuvintele cheie. Marile companii în care funcţionează standardele de etică aplică politicile de investiţii în funcţie de ele. 
Cum se poate combate corupţia din perspectivă mediului de afaceri? Prin folosirea unor stimulente, spun marii afacerişti. Sistemul de pedepse existent în prezent nu este suficient pentru a motiva. Trebuie să existe nişte prime pentru cei ce demonstrează un comportament etic, trebuie găsite stimulente deoarece doar o legislaţie strictă nu reprezintă o soluţie în sine.  
În ceea ce priveşte România – şi ştim cu toţii care este rezultatul reuşit de ţara noastră în topul TI din acest an – rămâne un semn de întrebare… dacă teoria făcută de distinşii oameni de afaceri se poate aplica… dacă teoria e ruptă din realitate cum se explică creşterea continuă a cifrei de investiţii staine în România până la 8 miliarde de euro la sfârşitul lui 2008? Cum de nu am fost ocoliţi? Bineînţeles răspunsul facil ar fi noua calitate a României de membru al Uniunii Europene. Dar nu cred că se poate pune punct aici. 
În opinia mea România nu poate fi judecată simplu în ceea ce priveşte corupţia. Lupta împotriva corupţiei la noi nu trebuie dusă doar de politicieni ci şi de companii şi mai ales de oameni. Instituţiile, companiile trebuie să lupte cu infracţionalitatea şi birocraţia pentru a combate corupţia.

Raportorul pe liberă circulaţie al Parlamentului European, liberala Adina Vălean, va participa alături de o delegaţie a comisiei de libertăţi civile şi afaceri externe din PE la o întâlnire la Roma cu autorităţile locale şi naţionale pentru a evalua alinierea la legislatia europeana a recentelor măsuri urgente de siguranţă luate de guvernul italian şi protecţia drepturilor minoritatilor.

Adina Vălean se va afla la Roma între 18-20 septembrie iar programul vizitei include întâlniri la Guvernul şi Parlamentul italian cu factori de decizie, dezbateri cu ONG-urile italiene pe tema nomazilor şi, bineînţeles, vizite la taberele de romi de lângă Roma. Momentele de maxim interes ale vizitei vor fi întâlnirile cu Ministrul italian de interne, Roberto Maroni, cu Gianni Alemanno şi Carlo Mosca, primarul respectiv prefectul Romei.

Incă de la începutul mandatului său în Parlamentul European, Adina Vălean a fost avocata libertăţii de mişcare a cetăţenilor statelor membre, indiferent de etnie sau naţionalitate, în interiorul Uniunii. In aceste condiţii vizita ei la Roma, ca membru al delegaţiei europarlamentare, a suscitat interesul presei italiene, întâlniri între Vălean reprezentanţii presei din peninsulă urmând să aibă loc pe toată durata vizitei.

“Migratorii” este un documentar politic despre românii care îşi caută norocul în afara graniţelor României. Am filmat la Strasbourg, Londra, Castellon, Roma şi Berlin. Vizionarea pentru presă este programată pe 27 iunie.

Am văzut o referire pe internet, în presa românească, la 112 şi procedura de infringement (încălcare a cerinţelor) iniţiată de Bruxelles în privinţa României, dată fiind funcţionarea defectuoasă a numărului. Este vorba de o problemă europeană, fiindcă cerinţele europene sunt numeroase şi precise, iar problemele de infrastructură şi parteneri pentru implementare sunt diferite de la o ţară sau alta. Prin această procedură au trecut, în acest an, Bulgaria, Estonia, Grecia, Cipru şi Portugalia. Probleme mai mari, asupra cărora nu voi insista, au Polonia şi Letonia. Singurele care stau bine sunt ţările nordice, unde cerinţele sunt îndeplinite de prin 2006.

La noi, există o dificultate legată de localizarea apelului prin 112. Pont pentru ziarişti: căutaţi cheia problemei în negocierile dintre părţile implicate în localizare. Am o informaţie în acest sens, dar nu pot să o dau public, pentru că ea trebuie verificată înainte. Sunaţi la press officerul meu, Cristi (contacte la butonul “Press Room”), pentru că el vă va putea spune în particular despre ce e vorba, cu rugămintea să vă documentaţi mai departe. Continue reading »

O ştire care a trecut aproape neobservată în România este cea referitoare la rezoluţia referitoare la libertatea de circulaţie votată ieri, în Parlamentul European. Rezoluţia reafirmă principiile libertăţii de circulaţie şi combate implicit atitudini discriminatorii la adresa unei întregi comunităţi, cum e cea a românilor care muncesc în Italia. Pe site-ul Realitatea TV am găsit o relatare despre votul de ieri, unde se reproduce şi un paragraf referitor la declaraţiile comisarului Franco Frattini, care sunt contrare spiritului şi literei Directivei 38/2004/CE.

Despre ce declaraţii este vorba: după crima pentru care Romulus Nicolae Mailat este cercetat, Frattini a găsit de cuviinţă să îl critice pe premierul Romano Prodi, pentru că acesta nu a păstrat limitările impuse de predecesorul acestuia în funcţia de prim-ministru, Berlusconi. Şi mie, dar şi altor colegi euroliberali ni s-a părut că Frattini transformă o problemă europeană într-un cal de bătaie pentru politica internă italiană, fiindcă şi el, şi Berlusconi aparţin grupului popular (ca şi PD, în România) şi au pierdut tocmai în favoarea partidului lui Prodi (Democratic, de centru-stânga), la alegerile din Italia. Continue reading »