Blogul lui Cristian Diaconescu este unul din motivele pentru care m-am decis să intru şi eu în contact cu voi aici, la Valean.eu. Am apreciat de fiecare dată exprimarea proaspătă şi informaţiile interesante, din culisele politicii, pe care încerc să le dau şi eu aici.

Un post al lui Cristian Diaconescu mi-a atras atenţia în mod special. Spunea domnul Diaconescu, cu referire la românii care comit infracţiuni în străinătate, că sunt un cal de bătaie pentru politicienii din alte ţări. Pe vremea când era ministru al justiţiei, în guvernul Năstase, el a participat la mai multe întâlniri, împreună cu Ioan Rus, ministru de interne în aceeaşi echipă, cu diverşi factori de decizie străini. Cristian Diaconescu a rămas cu senzaţia că autorităţile din ţările respective nu aveau nici o dorinţă de a rezolva problemele legate de comunităţile româneşti, pentru că evenimentele nefericite fac vâlvă, iar politicienii au în astfel de situaţii ocazia de a poza în salvatori, cu măsuri de urgenţă.

Nu sunt foarte sigură de detaliile poveştii, pentru că, aşa cum puteţi vedea la linkul dat mai sus, blogul lui Cristian Diaconescu e pe moment oprit. Dacă nu mă înşel, colegul şi adversarul meu politic se referea chiar la Italia în postul respectiv. Eventuala eroare vă rog să o puneţi pe seama faptului că citez din memorie. Totuşi, stau şi mă întreb: de ce şi-a şters vicepreşedintele PSD toate posturile? I-a cerut cineva s-o facă? Păcat, în orice caz.

Colegul meu de la Bruxelles şi Strasbourg şi adversarul meu politic, Dan Mihalache, îmi rezervă câteva rânduri amabile pe blogul propriu. Îi mulţumesc, la fel ca şi tuturor bloggerilor care au scris despre apariţia mea pe internet. Deşi se situează pe poziţii ideologice diferite de ale mele, dl. Mihalache este unul din oamenii cu care m-am înţeles foarte bine atunci când am avut poziţii comune de susţinut, în folosul nostru, al tuturor românilor. Este motivul pentru care dl. Mihalache se află şi el la lista mea de linkuri (s-ar putea să nu se vadă atunci când intră aici, dar ele se afişează prin rotaţie).

Colega mea de listă PNL pentru europarlamentare, Renate Weber, are şi ea blog. Îi doresc succes şi să aibă timp să-şi tragă răsuflarea. Nu vă minte când povesteşte despre programul supraîncărcat:

“Oare lumea crede ca toate sunt puse la punct, aranjate, batute in cuie? Nu sunt si nici n-au cum sa fie pentru ca tot timpul apare cite ceva care schimba planurile. In 24 de ore, de exemplu, am schimbat de trei ori vizita la Suceava. Si-am stat pe telefon si eu si colegii de campanie ore intregi aranjind transport si cite si mai cite. Nici n-as putea sa nu ma implic personal avind in vedere ca ei sunt efectiv zi de zi la birou – si simbata si duminica pina seara tirziu. Si asta e abia prima campanie.”

De ieri, sunt în mod oficial pe internet. Pot să vă promit că:

• O să încerc să răspund tuturor întrebărilor care mi se pun sub posturi sau prin formularul de contact
• Acest blog nu e un blog de campanie, nu se va opri a doua zi după europarlamentare, aşa cum aţi văzut la alte site-uri de politicieni. Dacă vreţi, campania pentru europarlamentare e şi un prilej de a-mi face cunoscute ideile şi de a intra în legătură directă cu voi, “generaţia internet”
• Am să încerc să îl folosesc ca pe o unealtă pentru a intra în legătură cu românii din alte ţări. Ştiţi poate deja că libera circulaţie a forţei de muncă e principala mea preocupare în momentul de faţă.

Sper să veniţi aici în număr cât mai mare şi să vă placă.